Despre noi

Programul Parent as Coach oferă tehnici simple și puternice care îți permit să construiești o relație puternică, respectuoasă și iubitoare cu copilul tău.

Contact
Telefon: +40 31 425 68 52 Calea Griviței nr. 8-10, etaj 1, București
Social:

De ce avem nevoie de educație sexuală, acasă și la școală

De ce avem nevoie de educație sexuală, acasă și la școală

– de Raluca Gabriela Tătaru, trainer Parent as Coach

În dezvoltarea armonioasă a copiilor și mai târziu, în demersurile noastre ca adulți de a ne câștiga și păstra echilibrul, ne concentrăm atenția, grijile și alegerile pe patru arii: siguranța fizică, siguranța emoțională, siguranța mentală și siguranța relațională. Toate sunt la fel de importante încă de la naștere, iar de felul în care ele sunt asigurate pe parcursul vieții – mai întâi de către părinți și ceilalți adulți din jur și, mai târziu, de către noi înșine, depinde întreg echilibrul nostru. Un dezechilibru al oricărei dintre zone va influența într-un fel sau altul și celelalte arii. Este unul dintre motivele pentru care, de pildă, abuzul fizic afectează, în timp, felul în care ne angajăm în relații, ne preocupăm de dezvoltarea noastră, ne raportăm la sine și reacționăm la ceilalți.

Nu întâmplător am ales exemplul abuzului: atunci când vorbim despre sexualitate și despre educația sexuală, abuzul este una dintre temele pe cât de importante, pe atât de frecvent semnalate, din păcate, pe care educația sexuală ar trebui să le includă.

Sunt cel puțin trei motive pentru care abuzul este atât de imperios necesar de înțeles, de la vârste cât mai mici:

Primul motiv este acela că, așa cum menționam mai sus, odată întâmplat, abuzul fizic sau emoțional afectează toate cele patru arii de siguranță ale noastre ca indivizi, ceea ce face ca, în timp, dezechilibrul să devină major și extrem de greu de reparat.

Al doilea motiv este că abuzul poate lua forme dintre cele mai subtile și mai greu de identificat din timp chiar și de către un adult, cu atât mai puțin de către un copil, care nu are experiența, expunerea, dezvoltarea emoțională și mentală necesare înțelegerii. În felul acesta, abuzul nu doar că afectează per se, prin faptul că se întâmplă, dar, de cele mai multe ori, afectează prin perioada lungă pe care se întâmplă. Rareori un abuz este un moment izolat în timp. De regulă, el se repetă tocmai pentru că persoana afectată nu poate să reacționeze imediat; fie pentru că nu înțelege ce i se întâmplă, fie pentru că nu are resursele necesare să înțeleagă.

Un al treilea motiv pentru care abuzul ar trebui înțeles și identificat prin educație este acela că, din nou, de cele mai multe ori, abuzul se întâmplă în tăcere. Mai concret, afectând toate ariile individuale – inclusiv cea emoțională și relațională – odată supuși unui abuz, devenim incapabili să ripostăm, să cerem ajutor, să vorbim despre ce se întâmplă. În mod paradoxal, rușinea, teama și sentimentul de vină copleșesc orice urmă de rațiune și logică și anulează orice fel de reacție care ne-ar putea salva.

Toleranță și empatie vs. violență

În acest context, raportându-ne exclusiv la copii, intervine suplimentar felul în care societatea, colectivitatea, mediul înconjurător reacționează în general la astfel de fenomene. Copiii învață emoțiile și reacțiile reflectându-se în ceea ce este în jurul lor. Pot învăța, de exemplu, că violența este o formă de răspuns și un mod de rezolvare a unei probleme sau frustrări, sau că, dimpotrivă, toleranța și empatia pot fi forme de raportare la cei din jur și de gestionare a relaționării cu ceilalți, în funcție de felul în care adulții din mediul lor se comportă.

Suntem în permanență responsabili, la nivel individual, mai mult sau mai puțin conștient, de ceea ce copiii noștri învață ca mod de răspuns la diferite situații, din felul în care noi alegem să o facem. Și acest lucru se întâmplă permanent, fără să putem controla acest proces. Este unul firesc și natural, un proces prin care creierul lor adună și procesează informații, dezvoltând astfel mecanisme și tipare de adaptare la ceea ce li se întâmplă.

Mai mult, suntem responsabili la nivel de societate de conștiința colectivă, de mediul în care copiii noștri învață cum funcționează lumea, cum se reacționează la ea și cum se raportează la ce este în jurul lor. Este unul dintre mecanismele prin care se formează diferențe culturale, sociale, de la o regiune la alta, de la un popor la altul.

Ce înseamnă „educație sexuală”

Prin urmare, a formaliza educația sexuală și a expune copiii din timp, în școală, la informații corecte despre acest capitol, presupune o formă de a le oferi siguranță, nu doar fizic, ci și mental, emoțional și relațional. Întrucât educația sexuală nu se rezumă la informații legate de aparatul reproducător și actul sexual, ci le ofera copiilor explicații, pe înțelesul lor, despre respectul de sine, înțelegerea consimțământului, stabilirea de limite, identificarea gesturilor nepotrivite și a contextelor periculoase, offline și online, când, cum și cui să ceară ajutor.

Fetele învață să spună nu, iar băieții învață să înțeleagă și să accepte un refuz; deopotrivă fetele și băieții învață să își înțeleagă și accepte corpul, transformările, impulsurile. Despre astfel de lucruri învață copiii la orele de educație sexuală, lucruri pe care, din păcate, nu toți adulții din jurul lor sunt pregătiți sufletește, mental și profesional să le discute cu ei.

Information is power

Într-o societate care nu recunoaște și răspunde adecvat abuzului, într-un context în care mediul online este pe cât de la îndemâna copiilor, pe atât de periculos pentru ei, într-o perioadă în care ei se dezvoltă și învață de cele mai multe ori prin oglindirea la mediul înconjurător, a permite copiilor accesul la informații corecte și complete despre sexualitate înseamnă, în esență, a-i păstra în siguranță și a le oferi șansa de a deveni adulți echilibrați și sănătoși.

Post a Comment